Despre persoanele care nu au integritate morala, ce nu gandesc ci doar stau si-si aseaza convingerile.

O vreme am crezut ca a inceput sa fie eradicata lipsa de moralitate. Ca oamenii au inceput sa se autoeduce, ca au inceput sa capete si sa impuna respect prin prestanta lor. Ca le pasa de cum arata, de ce fac, de cum iteractioneaza cu cei din jur, ca le pasa de impresia pe care o lasa in urma lor. Era doar o falsa impresie. Singurul lucru cert despre ce credeam era ca m-am indepartat de astfel de oameni si m-am apropiat de persoane care cred in valorile morale, care sunt integrii, care au principii si carora le pasa de cei din jur. Nu m-am inselat niciodata cand am simtit in jurul meu astfel de persoane. In schimb am suferit de fiecare data. Privesc astfel de oameni ca pe niste oameni lasi, niste oameni care nu-si pot depasi conditia umana, care nu se autoeduca ci se automultumesc in ignoranta si gandirea limitata ce le este data... si cateodata incurajata de cei din jurul lor. E un cerc viciios. Cu cat te increzi mai mult cu atat esti mai dezamagit si constati ca sunt din ce in ce mai putini oameni de valoare si cu un caracter frumos. Sunt printre putinii care au in jurul lor astfel de oameni de un caracter frumos si o valoare umana indiscutabila. Tin sa le multumesc!

In incheire zic asa: Sa aiba mai mult aincredere in ei, ca-si pot depasii conditia umana si vor fi apreciati si respectati de cei din jur. Sa nu mai fie vinovati pana la proba contrarie ( asa cum imi place sa zic) ci sa fie Nevinovati pana la proba contrarie.

Pana la urmatoarea discutie incercati sa VA RESPECTATI!!!