Cautam in disperare sa avem dreptate. Cautam atat de adanc in imaginatia noastra incat dam o interpretare vorbelor de raman cruciti cei pe care "zicem noi ca-i ascultam".Ma intreb cum de nu se ia ce spunem ad literam si trebuie sa i se dea o alta conotatie, un alt inteles?
Este precum jocul din copilarie telefonul fara fir.
Ati incercat vreodata sa lansati un mic zvon, despre orice, intr-un grup de colegi, prieteni... doar asa de dragul de a vedea pana unde se ajunge si sub ce forma ajunge sa fie interpretat?
E bestial.
De multe ori, de dragul amuzamentului, am lansat o vorba in vant pt a vedea cat de departe poate merge imaginatia unora.
E amuzant pe seama altora, dar cand vine vb de tine sa-ti fie intelese cuvintele asa cum le-ai prezentat fara a fi interpretate, huuuuuuuff, cate explicatii trebuie sa dai pana sa ajungi sa crezi ca s-a inteles. Macar pleci cu impresia asta, ca te-ai facut inteles, desii stii ca tot la interpretarea initiala va ramane.
Se spune despre romani ca s-au nascut poeti.
Eu spun ca s-au transformat in niste scenaristi (cu o paranoia ce a depasit limitele normalului).
Curand vom ajunge (daca nu ascultam in adevaratul sens al cuvantului si nici nu intrebam sa ne lamurim de la inceput, inainte ca minte noastra sa intre in faza de a face scenarii ce duce spre paranoia) sa tragem concluizii doar din gesturile facute de partenerii de discutie. Stiu ca 90% din ce vrei sa transmiti este reprezentat din limbajul trupului, dar la imaginatia noastra ar veni cam asa:
" Stai discuti, de fapt te faci ca vorbesti si ca asculti, tu fiind atent la gesturi. Ai vazut ca a cascat, gata sari pe el. Aha! asta inseamana ca te-ai plictisit, adica te plictisesti cu mine... Apoi: si-a trecut mana prin par.... Deci l-ai vazut pe ala si vroiai sa te aranjezi pt el...
Offf! cata infantilitate.
Am ajuns sa ma controlez in gesturi pt a nu lasa loc de interpretari si a nu da explicatii ce nu-si au rostul. Naspa.
Macar am scapat sa mai spun ca vorbele si gesturile trebuie luate ca atare fara interpretari, altele decat cele intentionate.
Iar daca exista indoieli am un sfat: INTREABA INAINTE DE A TRAGE CONCLUZII.
Un citat dintr-un autor necunoscut:
Fii atent la vorbele tale,
pentru ca ele vor deveni fapte.
Fii atent la faptele tale,
pentru ca ele vor fi obiceiuri.
Fii atent la obiceiurile tale,
pentru ca ele vor fi caracterul tau.
Fii atent la caracterul tau,
pentru ca el va fi destinul tau.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu