marți, 12 ianuarie 2010

What I learned from life ?!


Pentru inceput am invatat ca nimeni nu este perfect, asta pana cand te indragostesti (pfff asta da iluzie desarta).
Am invatat ca viata este pe cat de dura pe atat de frumosa.

Am invatat ca prietenii sunt putini si trebuie tratati cu mare respect, avand grija sa le intorci aceeasi prietenie de care te bucuri.
Am invatat ca plecam cu sanse egale de cand ne nastem, insa diferenta facuta este ca sansele pierdute (pe care nu ar trebuii sa le pierzi vreodata), sunt prinse din zbor de o alta persoana.

Am invatat ca pt fiecare greseala facuta in viata vei plati pt ea la un moment in a mentine echilibrul dintre bine si rau.
Am invatat ca putem spune NU.
Am invatat ca lumea nu se sfarseste dupa o relatie esuata.
Am invatat sa nu ne complacem intr-o situatie (indiferent ca e relatie, job, prietenie...) care s-a terminat de mult si sa spunem ajunge, nu am nevoie de asta, o pot lua de la capat.
Am invatat ca miciuna si adevarul merg mana in mana (tris, insa cat se poate de adevarat).
Am invatat ca atunci cind porti pica, sufletul ti se otraveste, iar fericirea se duce in alta parte. Am invatat ca ar trebui mereu folosite vorbe bune, pentru ca este posibil ca maine sa fi nevoit sa le retragi.
Am invatat ca poti reusi in viata si telul propus poate fi atins.
Am invatat ca familia este cel mai de pret lucru ce-l poate primi o persoana de la viata.

Am invatat ca vorba multa este saracia omului.
Am invatat sa luam atitudine in fata lucrurilor care ne deranjeaza.
Am invatat sa separam neghina din grau.
Am invatat ca orice inceput are si un sfarsit.
Am invatat ca trebuie sa ne facem timp pt personele dragi din viata noastra.

Am invatat ca nicio fapta buna nu scapa nepedepsita.
Am invatat ca un suras este cel mai economic mod pentru a-ti imbunatati aspectul.
Am invatat ca o imbratisare iti poate incalzi sufletul.
Am invatat ca nu pot sa aleg cum arat, dar pot mereu sa fac cate ceva.
Am invatat ca toti vor sa traiasca in varful muntelui, dar nimeni nu este dispus sa-l ecaladeze si sa se bucure de toata fericirea si cresterea ce au loc in timpul urcusului. Am invatat ca trebuie sa te bucuri de calatorie si sa nu te gandesti doar la scopul ei. Am invatat ca e mai bine sa dai sfaturi doar cand sunt cerute. Am invatat ca in timpul irosit puteam resusi multe lucruri.
Am invatat atat de multe, suntem constienti de ele, sunt bine pastrate (poate prea bine), dar folosim ce am invatat in viata de zi cu zi?

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Singuratate vs Cuplu


O paralela intre viata de cuplu si a fi singur. Care este mai sigura?
Intotdeauna m-am intrebat. Sa punem in balanta.

Relatia:

Nimic nu se compara cu siguranata oferita de o relatie stabila;

-incredere conferita, cat de important te simti, felul in care mergi cu capul sus, esti plin de viata, nimic nu-ti poate sta in cale, caldura primita cand intri pe usa casei, imbratisarile, sarutarile, cuvintele de sprijin, suportul in tot ce faci, invatamintele de la persoana draga, cizelarea, felul in care arati, cum te imbraci, visul de a construi un viitor impreuna, de a urca pe cele mai inlte trepte, niciun sacrificiu nu ti se pare a fi prea mult, faptul ca in fiecare zi o incepi spunandu-i buna dimineata si vrei sa o inchei cu un sarut de noapte buna...

Toate-s bune si frumoase.

Dar cat tin?

P.S nu uitati, cu cat urci mai mult cu atat cazi mai rau.

Singuratatea:

- in primul rand nu suferi, ai mai mult timp pt tine, nu renunti la prieteni si la ceea ce-ti place sa faci, iti urmezi visele, triesti viata, nu-ti creezi obligatii, nu faci burta si nu chelesti, nu te complaci intr-o relatie, desii aroma dragostei s-a dus, doar de dragul de a fii intr-una, nu cauti raspunsuri in alta parte, nu dai socoteala, nu te superi pe felul in care reactioneaza in grupul de prieteni, ca e copilaroasa, ca se lasa dusa de val, ca nu stie cand sa puna piciorul in prag, cand sa accepte un copliment si cand sa-l respinga, ca e lipsita de personalitate si tot ce zici este de acord cu tine, ca si cum daca ii place un lucru si-ti cere parerea despre el, iar daca-i gasesti o mica hiba este de acord cu tine si renunta a-l mai cumpara, nu te superi ca nu-ti intelege grija pt ea si ca vrei s-o protejezi, s-o inveti, s-o ajuti, in schimb persista din greseala in greseala, parca-ti face in ciuda, nu ajungi sa-ti reprosezi, cate am facut pt tine, cat te-am sprijinit, cata dragoste ti-am oferit si nu am primit nimic din partea ta...

Totul este atat de simplu. De ce sa ne complicam viata, cand toti renunta din ce in ce mai mult la relatii si cauta doar sa-si tina de cald din cand in cand, cand aud de relatie fug ca dracul de tamaie si se plang ca nu au pe nimeni, ca nu au timp sa intretina o relatie, ca ori au iesit dintr-o relatie lunga sau se concentreaza pe cariera " bullshit" este doar frica, dar prefera o aventura de weekend din cand in cand, asa fara intrebari sau pretentiii, fara a da explicatii de ce a iesit in oras sau de ce nu a cumparat paine!?

Totul devine o neincredere totala, un mare DE CE, PT CE...
Ce sa alegem :-?
Asta este valabil si pentru noi baietii.