Drumul fericirii

Dupa noua luni de cautari te-ai trezit si-ai deschis usa vietii. Primul lucru pe care l-ai vazut a fost fericirea.
Era ata de pura, avea atata gratie si elegant in miscari, era atat de frumoasa, atat de stralucitoare si atat de aproape incat
ti-ai jurat s-o cuceresti cu orice pret. Stii ca drumul este lung si anevoios. De aceea, ca sa reusesti, ai apelat la cei mai buni prieteni sa te insoteasca in aceasta calatorie: norocul, curajul, rabdarea si sentimentul.
Pentru fiecare obstacol depasit stii ca va trebuii sa lasi ca tribut pe unul dintre "prietenii tai cei mai buni".
Primul obstacol de trecut este peste podul visului unde-ti vei lasa curajul.
La capatul podului te vei urca in barca sufletului ce te va duce pe calea gandului(unde-ti vei lasa norocul) . Cale ce duce
chiar la coltul sperantei, ce da in strada soarelui rasare, vis-a-vis de piata florilor, chiar in labirintul inimi... Aici iti vei lasa rabdarea si vei privi spre balconul de deasupra ghicitoarei viitorului...
Astepti sa iasa pe balcon pt a-i inmana sentimentul ce te cuprinde.

Trece o zi. Mai trece una.
A trecut o luna, si a2-a.
Deja un an trecut si nimeni la balcon.
Stii ca apare o data in viata si nu renunti.Cu lacrimi in ochi si privirea ratacita catre abisul cerului, chiar la apus de zi, inainte de inchiderea ultimului magazine al amintirilor, zaresti fericirea la balcon.
E la fel ca-n prima zi... ce ochi, ce buze, ce chip frumos, ce radiere a frumusetii, cata gratie, cata eleganta?!
Simti cum iti cresc aripi, cum te inalti, simti ca nimic nu-ti poate sta in cale, ca orice problema s-ar ivi va fi floare la ureche???…

Ei da, ESTI FERICIT/A!!!

Broken heart

Intr-o zi ne-am jucat la carti IUBIREA. Am impartit egal cartile si jocul a inceput. Am aruncat pe masa o CLIPA dar tu mi-ai aruncat o Zi. Am plusat cu o LUNA, mi-ai aruncat un AN si am pierdut. Scot din carti AMINTIREA dar tu pui repede UITAREA si am mai pierdut o carte. Scot cartea IERTARII tu-mi arunci cartea NEPASARII si se mai duce o carte. Pun pe masa cartea SPERANTEI insa imi arunci cartea MORTII. Usor usor raman fara carti. M aghidez dupa suflet si asez pe masa cartea VIITORULUI, degeaba, aruncasei deaja TRECUTUL.
Pun jos INTREBAREA dar tu arunci TACEREA si ai mai castigat o carte.

Mai am o ultima carte...

... pun asul TE IUBESC dar din priviri tu imi arunci asul TE-AM IUBIT.
Trist, tacut ma ridic si plec pentru ca am pierdut!
:-S

Ingerul meu pazitor.

Inger inagerasul meu ce mi te-a dat D-zeu...

Asa incepe cea mai indragita rugaciune. Cand eram mic o spuneam in fiecare seara inainte de culcare. Imi placea atat de mult cum suna, inacat eram mandru ca o stiam pe dinafara. Nu-i stiam toata semnificatia in adevaratul sens al cuvantului. Doar ce-mi spusesera bunicii si parintii.Cum ca D-zeu a trimis pe Pamant cate un inger pt fiecare om, pe care sa-l apere si sa-l protejeze de cele rele, iar prin rugaciune ii vorbesti si-l tii aproape de tine. Daca nu-ti mai spuneai rugaciunea ingerul se indeparta si nu te mai putea proteja.

Cu timpul am crescut si n-am mai spus rugaciunea. De ceva vreme am inceput sa spun rugaciunea din nou. Cu toate ca a trecut ceva vreme de cand n-am mai spus-o, n-am simtit ca ingerul m-a parasit, ci dimpotriva.

Acum odata cu trecerea timpului am inteles adevarata semnificatie a acestei minunate rugaciuni si a principalului personaj din ea caruia ii inchin aceste randuri si-i spun asa:

" TE IUBESC FRATELE MEU"!!!

Intotdeauna si niciodata!!!

Sunt in concediuuuuuuuuu!!!
Ma trezesc dimineata devreme, imi trezesc iubita cu un sarut si cafeaua facuta, caci trebuie sa plece la munca. Cineva suna la usa. Deschid usa, ce sa vezi, era vecinul de deasupra( ma gandeam, sa vezi cearta cu asta pana in ziua) care venise sa-si ceara scuze (asta nici macar buna ziua nu da, dar sa-si mai ceara scuze) daca ne-a deranjat cu muzica aseara. Nu nu ne-a deranjat, dar am acceptat scuzele pt celelalte dati in care ne-a deranjat. Am ramas placut surprinsi. Cobor sa-mi conduc iubita la metrou pt a pleca la serviciu, imi iau ziarul si ma indrept catre casa. Azi e ziua in care voi cumpara "pe el" stiti voi... INELUL!!! Sunt foarte emotionat. Fratele ma suna si-mi spune ca voi deveni unchi. WOW!!! La intrarea in bloc o vecina isi scosese cainele. Un pechinez care ma "iubeste" ca pe o pisica. De cate ori ma vede ma latra de zici ca rupe lesa, sa ma faca praf si alta nu. Imi spun ca am scapat de vecin si-am dat de piticania asta sa-mi strice ziua. Dau buna ziua, trec, ma uit la caine, el se uita la mine, nu scoate nici macar un mrrrrrrrr... Uimit vreau sa o intreb pe vecina daca i se simte bine "fiara", insa ma razgandesc foarte repede ca nu cumva sa nu se razgandeasca si cainele si sa-mi strice imaginea unicata. Ajung in casa, imi sun parintii ca se le dau vestea cea mare. Imi raspunde bunica ( scumpa mea bunica) si-mi spune ca parintii mei au iesit in oras la un film, la o plimbare. Minunat, imi zic, au inceput dupa o perioada de 10-15 ani sa traiasca iar.
Ma asez si ma intreb...
Din pacate... ma trezesc si raspunsul il dau treaz.

A fost frumos! Cel putin pt o clipa a fost asa cum mi-am dorit.
E un semn ca nu trebuie sa-mi abandonez visurile si ca intr-o zi, chiar si numai pt o zi, totul va fi perfect.

So! Falow your dreams!!!

Traim din amintiri...

Ce lagaturi periculoase!

Ajungem la un moment dat sa nu facem altceva decat sa privim inapoi.

E dureros al draqului de rau sa ridicam privirea si sa ne uitam inainte. Acolo in spate e ceva ce ne atrage, ce ne hraneste sufletul. Este ce am pierdut, ce am vrea sa mai avem. Este dorinta de da timpul inapoi si a ne bucura de clipele acelea minunate. De a fi iar langa prietenii din copilarie (acei prieteni care-ti si sunt prieteni adevarati) nu cei peste care dai ( desii sunt si unele exceptii si ma bucur ca le-am intalnit) si-ti sunt doar de conjunctura. De a fi iar langa ea/el, de a spulbera acest prezent dureros (de a nu mai avea vedenii de dragul trecutului la fiecare pas, in fiecare mijloc de tanspor in comun , oriunde te uiti o/il vezi. Stai la o terasa, pe o banca si-ti doresti sa treaca pe acolo si o/il cauti din priviri.

Suntem atat de pierduti in trecut si asa de rataciti in prezent incat viitorul il lasam pe mai tarziu. Suntem rataciti caci am incercat sa nu ne mai hranim din trecut, si din dorinta de a fi PREZENTI am inceput o cautare fara directie.

Ne-am aruncat cu capul inainte fara sa ne intereseze ca poate, pt o clipa de placere, un moment cald, o regasire a ce ai pierdut candava, caci nu dureaza ma mult de o zi pt ca nu esti dispus decat in clipa aceea, a doua zi ratacesti din nou, ranesti pe cineva.

Si-am ratacit, si-m cautat peste tot, am ridicat fiecare pietricica si ne-am uitat sub ea, am pus tot felul de intrebari pt a gasi raspunsuri, si...? Nimic.

Nimic nu ne iese. Apoi ne intoarcem unde e bine si cald.

In trecut, la amintirile ce ne sunt atat de indispensabile.

Aceste legaturi pericoloase sunt ca raul Styx.

Trebuie sa platesti tribut pt trecerea lui.

Noi il platim prin apatie, lipsa increderii in sine, amagire, ect...

Totusi...

Multumesc acestori amintiri chiar daca am platit acest tribut candava.

Mi-a hranit sufletul, l-a vindecat, mi-a tinut de cald, m-a facut sa fiu prezent, sa ies totusi din trecut, lasand amintirile sa ramana amintiri, recapatandu-mi increderea.

P.S. Oricum nu pierzi trecutul. Stii cum se spune :"Trecutul te va ajunge mereu din urma"

La amintiri te vei intoarce oricum la prima deceptie.:-P
ASA CA : fi barbat sau barbata :D si nu ramnae blocat/a in amintiri doar pt ca e dureros prezentul.
Iesi si rataceste pana vei gasi drumul si raspunsurile pe care le cauti.

Ganduri

La ce tegandesti?
Cu totii (tontii) am pus aceasta ( in lipsa unu subiect de conversatie) intrebare de nenumarate ori. Doar, doar vom avea ce sa vorbim.

Iata un posibil raspuns ce l-ati putea da cand va mai este adresata aceasta intrebare.

" Hmmm...; ce-ar fi daca imi vopsesc parul...;oare sa fi avut dreptate cand mi-a zis...; la draqu, am uitat sa-l/o sun pe...; ce frumos si liniste e...; sa-i spun bancul asta?daca i se pare deplasat?...;

mi-e dor de ai mei...; ca tot veni vb ar trebui sa-i mai sun si eu...; abia atsept sa ma vad cu prietenii sa iesim la ...; atat de mult se poate injosi un om?....; daca-mi iese planul pe care l-am facut...; o mi fi aparut vreun film bun la cinema?... am doua restante daca scap ele....; aaaaaaa , mai am si proiectul de practica de predat, la draqu...; ce-ar fi sa-mi fac un tatuaj?...; mi-as face un X :D, =))...; da, trebuie neaparat sa-i dau un buchet de flori, dar trebuie sa fie o surpriza; cum sa fac sa-i strecor biletelul fara sa isi dea seama?; sa-i spun?! sau sa nu-i spun ce mi-a zis...; le-as strica prietenia....; mai bine imi vad de treaba mea...; este mai bine sa-si dea singur/a seama...; bun/a prieten/a, nu ma asteptam...; mii...; iarba...; pisici...; caini...; ce-o fi facut fratele/sora cu...;

Sa mai continui?

Alege unul din cele de mai sus!

Sunt multe, dar merita! Fa primul pas!

Toti ne nastem cu defecte si calitati. Unii incearca pe parcursul vietii sa invete din greseli si sa-si indrepte defectele. Altii se lasa in voia sortii.

Stiti cum se spune nu!?

" Cine nu invata din istoria este condamnat s-o repete"!

Pentru fiecare dintre noi exista cate o poveste, cate un motiv care sa justifice actiunile noastre.

Intotdeauna cand am gresit am cautat cate un motiv care sa ne dea linistea sufleteasca, ca am gresit datorita acelui lucru, sa ne simtim mai putin vinovati.

Adevarul e ca suntem egoisti. Ca n-avem curajul sa recunoastem, iar daca o facem invocam acel motiv, apoi sa mergem sa ne cerem scuze / iertare. E al draqului de comod sa stai sa treaca primele 2-3 zile cat te simti vinovat, ca apoi sa zici ca nimic nu s-a intamplat si s-o iei de la inceput.

Cel mai invocat motiv este " ca suntem oameni, iar omul e menit sa greseasca".

Ce prostie!

Cat de mult gesim in aceasta viata?
Foarte mult.

Gresim fata de noi, dar mai ales fata de cei din jur.

Gresim ca nu spunem ce gandim, ca lasam lucrurile sa se intample de la sine fara a lua atitudine.

De ce gresim atat de mult?
Pentru ca nu ne pasa sau ne complacem cu situatia data.

Ne convine sau nu , gresim si ranim cateodata al draqului de rau.

De ce avem nevoie pt a indrepta / a nu mai gresi pe viitor?
In primul rand avem nevoie de intelepciunea de a intelege la randul nostru si a-i ierta pe ceilalti.

Mai avem nevoie sa fim intelesi " in nebunia noastra", "in paranoia noastra" si sa fim iertati ( pt asta trebuie sa mergem si sa ne cerem scuze/iertare).

Cred ca cel mai mult gresim ca ne dorim atat de mult de la viata personala/profesionala, cand in schimb avem nevoie doar de foarte putin.

Poate ca va e greu sa va schimabati atitudinea si va gandti la urmatoarea fraza ( sau nu) :

"Suntem in Romania. Nicio fapta buna nu scapa nepedepsita" ca sa nu zic "Facerea de bine e..."

Nu uitati!

Dincolo de indolenta exista cate o usa la care, daca veti bate, vi se va raspunde fara a fi mustruluiti, ci doar intelesi.

Cioc, cioc, cioc...

Cine sunt fetele?

Fetele sunt Tinkerbell sau Wendy.

Exact asa cum zicea o prietena in status-ul de pe mess:

" Il astept pe Peter Pan".

Frumos gand si induiosator.

Cine este Peter Pan pt Tinkerbell si Wendy?

Este cel care:

1.atunci cand te ia de mana mergi mandra pe strada;

2.atunci cand te uiti la el iti vezi reflectia sufletului in ochii lui;

3.poti sa ai o conversatie cu el fara sa scoateti vreun cuvant;

4.va face sa radeti si sa uitati de probleme;

5.va sustine si va ajuta sa treceti peste cele mai grele incercari ale vietii;

6.nu va dezamageste;

7. cel care va spune ca va iubeste si va saruta de noapte buna!

Va doresc sa aveti fiecare parte de un Peter Pan si sa raspundeti cu aceasi moneda.

Am sentimentul ca toate fetele il vor intalni pe Peter Pan (s-au l-au intalnit deja).

Sfatul meu!?

Fiti mai atente sa nu cumva sa treaca pe langa voi si uitati sa-l... "Intrebati cum il cheama"!

P.S. Stiti cum e in viata. Apreciezi pe cineva doar dupa ce-l pierzi.

Gresim, ranim si suferim

Cate odata gresim atat de grav si ranim atat de adanc incat orice am face nu reusim sa fim iertati. Iar daca suntem iertati nu vom putea vindeca rana produsa.
Acest aspect neplacut din viata noastra imi aduce aminte despre o lectie de viata predata de catre un tata fiului care mergea din greseala in greseala.
Fiul vazand ca nu mai are niciun prieten si ca e marginalizat de toata lumea se duce la tatal lui si povesteste despre ce se intampla cu viata lui.
Ascultandu-l, tatal il duce la o usa si-i spune sa faca in felul urmator:
- Pentru fiecare fapta rea, fiecare greseala facuta celor din jurul tau, familie, prieteni... sa bati cate un cui in aceasta usa.
Zis si facut.
Astfel baiatul gandindu-se la faptele rele , la greselile pe care le-a facut fata de cei din jurul lui batea cate un cui in usa. Dupa un timp usa era plina de cuie si nu mai era loc de niciunul.
Se duce la tatal lui si-i spune:
- Am terminat. Nu mai e niciun loc unde sa bat vreun cui. Asta inseamna ca mi-am indreptat greselile si acum n-o sa mai fiu marginalizat?
Tatal mirat de cate greseli, fapte rele a putut sa faca fiul sau raspunde:
- Ca sa ajungi acolo mai trebuie sa mai faci ceva.
- Acum pt a indrepta raul facut, trebuie sa faci cate o fapta buna pt fiecare cui batut.
Baiatul se pune pe treaba iar dupa ce termina de scos toate cuiele se indreapta catre tatal sau si-i spune:
- Acum ca am facut si faptele bune in compensatie pt cele rele sunt absolvit?
Uitandu-se, tatal ii spune ca usa e acum pline de gauri si trebuie sa le astupe si pe acestea tot cu fapte bune.
Conformandu-se baiatul astupa gaurile cu faptele bune.
Facand tot ce ii s-a spus asteapta raspunsul tatalui.
La final tatal ii spune:
-Felicitari! Ai reusit sa indrepti greselile si rele pe care le-ai facut.
- Nu mai esti marginalizat si ai inceput sa iti recapeti prietenii.

- Dar uita-te la usa si vezi cate cicatrici au lasat faptele tale!

In liniile vietii si in limitele bunului simt iti spun asa:

Nu te culca pe o ureche chiar daca ai fost iertat/a cicatricile nu se vindeca raman pt totdeauna.
Ai grija sa nu mai faci altele.

suflet pustiu

La fel ca si apusul se prezinta si un suflet pustiu. Ascuns undeva, trimitand din cand in cand cate o raza de speranta, dar intotdeauna apunand. Incercam din rasputeri sa-l mentinem sus si stralucind. E gol, lipsit de vlaga, lipsit de sentimente, plin de nepasare, cu putine paie ce asteapta sa ia foc, sa se reaprind, sa fie sus si sa se mentina.

Ca sa exemplific mai bine prin cuvinte ce inseamna un suflet pustiu ar fi cam asa:

" wggdfjsiduyrlppd oiuoifgyl;,g.,mnxbg iuydorgt;oiqert loiurte'p9uw456popjfgouy: "

Nici voi , nici eu nu intelegem.

Stim doar ca ne lasam condusi catre aceasta pustietate.

Toate au rolul lor : sentimente, fapte, situatii traite in trecut ,/ prezent, voite sau nevoite( dar cu acceptul nostru).

Ca sa inchei ...:

"nuvalasaticoplesitinimicnuvafacemairaudecatfaptulcavainchidetivainchidetivainchideti..."

Foamea

Destul de vag.
Am sa ma opresc doar asupra unei parti din foame.
Cum iti dai seama ca unei persoane ii este foame?
Vorbim la figurat.
Hmmmmmmmm? daca stau bine si ma gandesc ar merge mai bine la propriu.
In aceasta categorie fac referire doar la fetele carora le este foame.
Pai unu la mana ar fi ca atunci cand danseaza se freaca pe burta cu mana.
Daca le intreaba cineva de ce danseaza asa, cica e ultima moda in Milano.( sanki)
Urla foamea in "ele" ca lupu la luna.
L-i s-a lipit stomacul de sira spinarii.
Ar mai fi " ele" ca boabele de struguri stranse pe un ciorchine ( care vai mama lui, a strans si el toata luna bani sa poata iesi si sa bea o sticla de visiky in club).
Spre dezamagirea lui, si amuzamentul nostru, visiky-ul se termina repede. Ca pe langa foame mai e si setea ce trebuie potolita.
La fel de repede se termina si "ele".
Aaaaaa! sa nu mai spun ca "ele" sunt cele mai glamuros, cele mai sclipicioase, cele mai cele. De te-ntrebi a venit circul?!
Le vezi cum merg ele ca niste preciosa, calcand de sus si oprindu-se dintr-o dat jos, culcata.Auch!
Penibile de amuzante.
Vorbeam cu niste prieteni sa mergem in club, luam o sticla de visiky, (sa vada ca suntem ciumegi) ne bagam in seama cu cateva, apoi lansam zvonul ca mergem sa facem un gratar cum nu s-a mai vazut( mic, pulpe, cartofi prajiti... toate bunatatile)si sa vedem cate mai raman in club.
Daca facem asta in cateva weekend-uri da clubu faliment.
Stiu ca e greu in ziua de azi sa te descurci( ca baiat).Pt "ele" nu vad nicio problema pana pe la 30 anisori.
Hai noroc si la mai mare.
Sa aveti burta plina si gatul sa nu va fie uscat.

Asa ca dragii mei... ATENTIE vine" foamea".

o parte din caracterul omului

Exista fel si fel de oameni. Saraci, bogati, homles ect... as putea continua la nesfarsit. Aceasta e o categorie. Mai exista o categorie de oameni care se numeste in termeni cat se poate de populari "Curve"( scuzati limbajul).
Sunt acei oameni peste care am dat cu totii. In grupul nostru de prieteni, in grupul altor prieteni, nedandu-ti seama iti sunt chiar prieteni.
Cum se disting ei ?
Sa vedem.
Vine cam asa:
1.daca afara bate vantul foarte tare si maine te trezesti ca-ti lipseste un prieten, inseamana ca s-a dat dupa cum bate vantul, nu ca nu ti-ar fi fost un bun prieten.
2.ai avut incredere in el/ea ca prieten/a si te-a tradat?! Gresesti. Nu te-a tradat a vrut doar sa se aigure ca nu o/il vei trada tu prima/ul.
3.ti-a furat iubitul/a? Si cu tine acuma sa te superi pt atata. N-a facut decat sa-ti arate cat de mult tine la tine si capersoana respectiva nu te merita.
4.ai apelat sa fi ajutat/a intr-o problema in care doar un/o prieten/a te putea ajuta si ti-a dat cu tifla invocand cele mai penibile motive? Ba dimpotriva ai ajuns in situatia respectiva tocmai ca il/o considerai prieten/a si i te-ai destainuit? Si cum iti este un asa bun prieten/a a vrut sa te ajute si a spus la toata lumea in speranta ca vei gasi mai repede o solutie. Asa dar era bine intentionat/a.
5.le-a fost cald langa tine, cum nu ai mai dat un semn de viata( pt ca doar tu suni si intrebi de sanatate, daca iesiti, daca...) cum te aud par asa surprinsi de parca nu v-ati mai vazut de secole.
6.
7.
.
.
.
Astept de la voi completari.
Dar nu fiti rai, sunt prietenii nostrii.
Sa-i ajutam sa-si gaseasca alti prieteni.
Poate au treaba si noi ii retinem.

" Zboara pasare calatoare, zboara si migreaza catre tarile calde caci vin vremuri reci"

Va doresc sa nu mai aveti parte de astfel de zburatoare.
Totusi daca mai intalniti faceti ce face si acum bunica mea la pasari.
Le taie aripile sa nu mai sara gardu si sa distruga recolta din curte.

P.S. Prieten "drac" scuze drag, iti luam noi un bilet dus ( sa nu te mai intorci )!!!
Nu exista decat doua categorii de prieteni:
1. de afaceri
2. de conjunctura

Femeia

Un subiect delicat la propriu si la figurat.
E un teritoriu minat. Cu cat esti mai atent cu atat poti curata campul de mine si lasa ( chiar si dupa incheierea relatiei) un camp verde plin de flori.
Cat timp a trecut ( daca ai tinut minte ) de cand nu te-ai mai purtat cu o fata, indiferent daca-ti e iubita sau o simpla cunostinta, asa cum ar trebui sa te porti?
Ar trebui sa poti sa fi capabil de lucruri marunte care sa-i arate ca este femeie si ca este apreciata si respectata.
Sa deschizi usa masinii pt a intra.
Sa te ridici de la masa cand soseste si sa-i tragi scaunul pt a se aseza (aviz glumetilor, sa se aseze nu sa cada).
Sa-i oferi o floare din cand in cand.
Sa-i scrii un biletel de dragoste.
Aceste lucruri trebuie sa vina din suflet, ca asa simtiti sa faceti, nu sa fie fortate pt ca se vede si nu cade bine.

Ma uit in jurul meu cand ies pe starda, la o cafenea, intr-un local si observ ca a disparut respectul sau mai bine zis grija fata de cel de langa tine.
N-am mai vazut la un baiat sa stie sa se poarte cu o fata.
In ziua de azi e si greu sa faci un gest frumos fara sa fie interpretat (aha... inseamna ca vrea ceva).
S-a ajuns sa se creada ca gesturile nu mai sunt gratuite ci au in spate si o dorinta.
Aici intervine si naivitatea fetelor care nu stiu sa accepte un compliment sau un gest frumos. Si asta nu din rea vointa, ci pur si simplu pt ca nu s-au mai intalnit cu asa ceva si nu stiu cum sa reactioneze.
Gandim in fel si chip despre femeile care trec prin viata noastra.
Ne schimbam obiceiurile, prietenii, locurile in care iesim pt ele (si ele fac la fel pt noi).
Poate ca unele nu merita, dar asta nu inseaman ca trebuie sa-ti pierzi respectul de sine si sa te comporti ca un Ass.
Ce daca nu merita!?
Pana iti vei da seama ca nu merita ai ajuns deja sa-i arati ce inseamna sa fie o femeie, ce inseamna sa fie respectata, sa vada si sa invete pe viitor ca asa trebuie sa te porti cu o femeie.
Daca va sti sa aprecieze aceste lucruri inseamna ca ai facut-o sa nu uite ca ESTE FEMEIE
si nu o "albinuta".
Mare lucru sa inteleaga acest aspect.

Iar cea care merita iti v-a intoarce aceiasi dragoste si acelasi respect pe care l-a primit de la tine.
Pentru ca si noi avem nevoie de acelasi tratament.

Nu faptul ca e cu tine o face fericita ci gesturile si comportamentul tau o fac.

Artata ca esti un gentelman!

Afectiune

Ce cuvant frumos. Numai cand il auzi rostit simti cum te inmoi si cazi in transa.
Mi-aduc aminte cata afectiune primeam cand eram mici. Ma lua bunica, ma punea pe picioarele ei si ma legana pana adormeam. De cate ori eram luat in brate sau de mana ma trecea un fior de siguranta si de fericire pura.
Cat de mult avem nevoie, acum ca am crescut, de aceasta afectiune. Multi au si uitat cum e sa fi afectuos. Crescand, lovindu-se de probleme si de responsabilitati au uitat sa mai fie afectuosi cu cei dragi, au uitat sa mai primeasca afectiune.
S-a ajuns sa se creada ca daca cineva face un gest de afectiune sigur ascunde ceva sau vrea sa obtina ceva.
Cata siguranta primim cand suntem luati in brate de persoana draga. Simtim ca nimic nu ne poate face rau. Mai primim astfel de imbratisari?
Cu greu.
De frica sa nu deschidem prea mult sufletul si sa fim raniti,uitam.
Uitam cata siguranta oferim printr-o singura imbratisare plina de afectiune;
Uitam cata liniste ne confera;
Uitam cata putere ne da sa continuam in viata asta plina de griji;
Uitam cat bine ne face;
Uitam ca indepartam si ne indepartam;
Ajungem sa avem doar ceva platonic (iach);
Am uitat sa ne intoarcem la ceea ce ne face umani;
Uitam, uitam, uitam... Hmmm!?uitam cam multe.
Ce urat!
Stingem si singurul lucru de care dispunem (avem din plin) fara a fi conditionat, doar pt ca ne este frica.

As zice asa despre afectiune:
Este carburantul trasformat in energia ce ne pune zambetul pe buze si a doua zi.
Avem nevoie de el.
Sa-l producem!

Consultanta HR

Am citit multe profiluri de "consultanta in HR". Toti se intreaba:
Aveti probleme de comunicare?
Aţi moştenit o structură organizatorică supradimensionată ?
Costurile cu personalul sunt nejustificate ?
Procedurile de muncă sunt depăşite ?
Ce-i motivează pe manageri să rămână dedicaţi muncii lor?
Cum pot determina angajaţii cheie să rămână loiali companiei?
Noi stim ca astea se intampla.
De aceea nu avem intrebari ci doar solutii care sa stearga semnele de intrebare.
Insa ceea ce intelegem noi prin consultanta in HR nu inseamna doar recrutare, fise de post, sfaturi in ce priveste protectia muncii si a ne pune intrebari.
Pentru noi consultanta in HR vine la un nivel personal.
De aceea ne si adresam in acest mod.
DIAGNOZA ORGANIZATIONALA
Vine sa identifice nevoile de dezvoltare organizationala;
implementarea schimbarilor organizationale;
care sunt punctele forte si punctele slabe ale acesteia;
studii asupra gradului de satisfactie si a motivarii angajatilor;
inclusiv planul de masuri si implementarea acestora;
sa dea un randament mai bun si sa nu plece;
stiind pe buna dreptate ca salariile nu pot fi marite la nesfarsit.
E vorba de resursa umana( indiferent ca e top manager sau cel care aduce corespondenta). Toti sunt implicati in bunul mers al companiei. Ea este cea care aduce valoare organizatie.
Tot ea face banii.

Datorita experientei noastre, de peste 10 ani, in lucrul cu oamenii, si aici ma refer ca toti am inceput de la cel mai mic post oferit intr-o companie si am urcat prin vointa si perseverenta in a fi cei mai buni, trecand astfel prin toate etapele de avansare si lovindu-ne in ascensiunea noastra de probleme, de hibe, de "suruburi si piulite " ce nu erau stranse. Neocupandu-se nimeni sa le stranga si nedandu-le importanta au inceput sa picure si in timp s-au slabit si mai tare si au inundat.
Stim toate aceste aspecte cum sa le indreptam, cum sa le facem sa aduca o valaoare si un randament mai mare companiei, prin planuri de actiune bine elaborate si implementate cu ajutorul Dvs.
Si de aceea am hotarat ca noi:
Dorina Paun - Manager Resurse Umane ( a real one)
Dorin Mocanu - Project Manager
Claudiu Mocanu - Bussines Developer
sa impartasim experienta acumulata si sa preintampinam a se intampla ceea ce la ora actuala este deja o problema destul de mare in piata.
Si anume fluxul foarte mare de plecari dintr-o compania in alta a angajatilor.

Cheia reusite este la Dvs. nu trebuie decat sa aveti curajul sa ne contactati, se ne oferiti datele necesare despre oraganizatie, sa ne lasati sa ne facem treaba si impreuna sa implementam planul de actiune care va aduce schimbarea in binele de care aveti nevoie.
Nu uitati ca toti sunt importanti intr-o organizatie.
Totul porneste de jos unde e temelia, dar ca un revers al medaliei " pestele de la cap se impute".

Pentru Dvs. am infintat DC SKOPE (-ul nostru este de a face din scopul Dvs o reusita).
http://www.dcskope.eu/

Interpretari

Cautam in disperare sa avem dreptate. Cautam atat de adanc in imaginatia noastra incat dam o interpretare vorbelor de raman cruciti cei pe care "zicem noi ca-i ascultam".Ma intreb cum de nu se ia ce spunem ad literam si trebuie sa i se dea o alta conotatie, un alt inteles?
Este precum jocul din copilarie telefonul fara fir.
Ati incercat vreodata sa lansati un mic zvon, despre orice, intr-un grup de colegi, prieteni... doar asa de dragul de a vedea pana unde se ajunge si sub ce forma ajunge sa fie interpretat?
E bestial.
De multe ori, de dragul amuzamentului, am lansat o vorba in vant pt a vedea cat de departe poate merge imaginatia unora.
E amuzant pe seama altora, dar cand vine vb de tine sa-ti fie intelese cuvintele asa cum le-ai prezentat fara a fi interpretate, huuuuuuuff, cate explicatii trebuie sa dai pana sa ajungi sa crezi ca s-a inteles. Macar pleci cu impresia asta, ca te-ai facut inteles, desii stii ca tot la interpretarea initiala va ramane.
Se spune despre romani ca s-au nascut poeti.
Eu spun ca s-au transformat in niste scenaristi (cu o paranoia ce a depasit limitele normalului).
Curand vom ajunge (daca nu ascultam in adevaratul sens al cuvantului si nici nu intrebam sa ne lamurim de la inceput, inainte ca minte noastra sa intre in faza de a face scenarii ce duce spre paranoia) sa tragem concluizii doar din gesturile facute de partenerii de discutie. Stiu ca 90% din ce vrei sa transmiti este reprezentat din limbajul trupului, dar la imaginatia noastra ar veni cam asa:

" Stai discuti, de fapt te faci ca vorbesti si ca asculti, tu fiind atent la gesturi. Ai vazut ca a cascat, gata sari pe el. Aha! asta inseamana ca te-ai plictisit, adica te plictisesti cu mine... Apoi: si-a trecut mana prin par.... Deci l-ai vazut pe ala si vroiai sa te aranjezi pt el...

Offf! cata infantilitate.

Am ajuns sa ma controlez in gesturi pt a nu lasa loc de interpretari si a nu da explicatii ce nu-si au rostul. Naspa.
Macar am scapat sa mai spun ca vorbele si gesturile trebuie luate ca atare fara interpretari, altele decat cele intentionate.

Iar daca exista indoieli am un sfat: INTREABA INAINTE DE A TRAGE CONCLUZII.

Un citat dintr-un autor necunoscut:

Fii atent la vorbele tale,
pentru ca ele vor deveni fapte.
Fii atent la faptele tale,
pentru ca ele vor fi obiceiuri.
Fii atent la obiceiurile tale,
pentru ca ele vor fi caracterul tau.
Fii atent la caracterul tau,
pentru ca el va fi destinul tau.

Asteptari, asteptari, asteptari...

Avem un talent al draqu-lui de a lasa la voia intamplarii unele lucruri ce duc la creerea
de asteptari din partea celorlalti. Avem atata nevoie de a ne agata de ceva incat si la cel mai mic semn de apreciere, la un zimbet din partea unei persoane dragi, la aproape orice, incepem si coacem.
Stam si ne gndim, facem scenarii, ne umplem de sperante, exultam ... dar nu ne gandim ca ce ne-a adus in starea asta nu e decat un simplu gest amplificat, scos din context, pus de noi pe un piedestal venerandu-l. Cata nevoie avem sa nu ne fie inselate asteptarile, chiar daca singuri ni le-am facut.
In mare parte avem asteptari din parte celorlati. Suntem dezamagiti cand vedem ca ne sunt inselate.
In schimb avem o mare problema: ca nu comunicam, nu intrebam, nu ne lamurim cu privire la situatie, la discutie. Ne e mai usor sa ne creem asteptari de la altii, daca iese-iese, daca nu, avem deja un motiv in a ne scoate nevinovati de situatia creeata, decat de la noi. Sa ne depasim ca si conditie umana si sa incercam sa lamurim sa nu lasam la latitudinea fiecaruia
de a interpreta pe spatele nostru in a-si creea asteptari ce le pot fi spulberate datorita unor situatii care nu au fost lamurite de la inceput.
Itrebam si cerem lamuriri daca ceea ce credem sau simtim este si in asentimentul celuilalt.
Doar asa scapam sa ne mai fie inselate asteptarile.

Putem oare sa avem decat de la noi asteptari!?

Raspuns la comentariul unei D-re care-mi este draga.Multumesc pt comentariul facut, chiar daca-l consideri critic. Este pertinent.Cand vine vb de latura umana totul este vulnerabil.Cuvintele scrise trebuie luate ca atare.Nu sa dam intelesuri sau sa analizam in detaliu asa cum ai zis.E un subiect ales pt a asa am simtit in momentul respectiv sa scriu, pt ca multi se pot regasi in el. Nu e ceea ce te gandesti ca m-a facut sa scriu.N-are o semnificatie aparte, e doar experienta acumulata, transcrisa in randuri.Sunt pe deplin constient ca de pe urma actiunilor mele pot suferi persoane din jurul meu. De aceea incerc inca de la inceput sa fiu cat mai clar in exprimare si sa explic, sa fiu sincer in ceea ce urmeaza a se intampla.Cu siguranta te numeri printre cei cu un caracter frumos si o val umana indiscutabila.Imi pare bine ca esti printre ei.Iti multumescs de comentariu. Te salut si te sarut.

Sefisme, sefisme, suferim de sefisme!

Cam asa s-ar traduce democratia la noi si lipsa de educatie. Stai te miri, nu-ti vine sa crezi ce se intampla. Sunt lucruri care tin de bunul simt si de intelegere cu cei de langa noi.

Daca uitam ca prin puterea exemplului putem influenta intr-un mod benefic comportamentul celor din jur, sau malefic (prin indiferenta, ignoranta, lipsa de respect si cel mai rau sa crezi ca esti mai presus de oricine sau orice) ajungem sa continuam un drum care va duce la indepartarea de cei dragi, de a fi niste singuratici si cel mai rau DE A CREEA CONFLICTE din nimic. Doar din simplul fapt ca nu suntem constienti ca de pe urma faptelor noastre sunt persoane care sufera.

Le pot intelege ca pe niste frustrari de singuratate, de a nu fi raniti, de a nu fi judecati, de lipsa afectiunii, de educatie nu mai vorbesc... dar nu pot intelege de ce nu invata din exemplele ce le sunt date de Viata.
Am ajuns sa gasesc mii si mii de motive de a intelege de ce fac oamenii anumite lucruri si de ce se iau decizii penibile. M-as putea numi putin "bolnav"ca stau si ma amuz de prostia si de aroganta unora.
E una din metode prin care pot trece prin viata si printre oameni, fara a pune la suflet toata rautatea ce este emisa de pe undele gesturilor si corzilor vocale.

Astia suntem cu totii, toatele, tontii, toantele... mergem inainte.
Ce lucru infricosator e omul!? Cu atatea cifre si fraze care sa-l defineasca, noi nu putem sa citim decat cateva si pe acelea probabil inexact!

Ca a ramas de data trecuta sa ne citim si azi va spun asa: Gasiti puterea sa va corectati!

Despre persoanele care nu au integritate morala, ce nu gandesc ci doar stau si-si aseaza convingerile.

O vreme am crezut ca a inceput sa fie eradicata lipsa de moralitate. Ca oamenii au inceput sa se autoeduce, ca au inceput sa capete si sa impuna respect prin prestanta lor. Ca le pasa de cum arata, de ce fac, de cum iteractioneaza cu cei din jur, ca le pasa de impresia pe care o lasa in urma lor. Era doar o falsa impresie. Singurul lucru cert despre ce credeam era ca m-am indepartat de astfel de oameni si m-am apropiat de persoane care cred in valorile morale, care sunt integrii, care au principii si carora le pasa de cei din jur. Nu m-am inselat niciodata cand am simtit in jurul meu astfel de persoane. In schimb am suferit de fiecare data. Privesc astfel de oameni ca pe niste oameni lasi, niste oameni care nu-si pot depasi conditia umana, care nu se autoeduca ci se automultumesc in ignoranta si gandirea limitata ce le este data... si cateodata incurajata de cei din jurul lor. E un cerc viciios. Cu cat te increzi mai mult cu atat esti mai dezamagit si constati ca sunt din ce in ce mai putini oameni de valoare si cu un caracter frumos. Sunt printre putinii care au in jurul lor astfel de oameni de un caracter frumos si o valoare umana indiscutabila. Tin sa le multumesc!

In incheire zic asa: Sa aiba mai mult aincredere in ei, ca-si pot depasii conditia umana si vor fi apreciati si respectati de cei din jur. Sa nu mai fie vinovati pana la proba contrarie ( asa cum imi place sa zic) ci sa fie Nevinovati pana la proba contrarie.

Pana la urmatoarea discutie incercati sa VA RESPECTATI!!!