joi, 2 august 2007

Asteptari, asteptari, asteptari...

Avem un talent al draqu-lui de a lasa la voia intamplarii unele lucruri ce duc la creerea
de asteptari din partea celorlalti. Avem atata nevoie de a ne agata de ceva incat si la cel mai mic semn de apreciere, la un zimbet din partea unei persoane dragi, la aproape orice, incepem si coacem.
Stam si ne gndim, facem scenarii, ne umplem de sperante, exultam ... dar nu ne gandim ca ce ne-a adus in starea asta nu e decat un simplu gest amplificat, scos din context, pus de noi pe un piedestal venerandu-l. Cata nevoie avem sa nu ne fie inselate asteptarile, chiar daca singuri ni le-am facut.
In mare parte avem asteptari din parte celorlati. Suntem dezamagiti cand vedem ca ne sunt inselate.
In schimb avem o mare problema: ca nu comunicam, nu intrebam, nu ne lamurim cu privire la situatie, la discutie. Ne e mai usor sa ne creem asteptari de la altii, daca iese-iese, daca nu, avem deja un motiv in a ne scoate nevinovati de situatia creeata, decat de la noi. Sa ne depasim ca si conditie umana si sa incercam sa lamurim sa nu lasam la latitudinea fiecaruia
de a interpreta pe spatele nostru in a-si creea asteptari ce le pot fi spulberate datorita unor situatii care nu au fost lamurite de la inceput.
Itrebam si cerem lamuriri daca ceea ce credem sau simtim este si in asentimentul celuilalt.
Doar asa scapam sa ne mai fie inselate asteptarile.

Putem oare sa avem decat de la noi asteptari!?

Un comentariu:

delia spunea...

Omul este cautator de fericire ,n-are nimeni dreptul sa-i rastoarne picul de speranta ....speranta ce poate pe multi ii tine in viata...N-are nimeni dreptul sa creeze astepati desarte cuiva ...este cel mai brutal( violent) mod de a stabili realtii interumane si poate mortal pentru victima caci ea este cea care se chinuie care patimeste si care se stinge...se stinge in suflet si-n credinta.
De ce sa fii realist cand te poti lasa purtat de val,sa simti,sa speri si sa crezi si tu in ceva??de multe ori chiar s-a dovedit a fi cheia succesului...
Reformuland ce-ai spus pana acum,ar suna ceva de genul: TI_AM SPUS EU DE LA INCEPUT!!! si cu asta crezi ca te-ai scos?crezi ca te scuza faptul ca ai avertizat, ca ti-ai facut aceasta "datorie"? Nope! Greseala tot a ta ramane ,tu iesi in pierdere ,unde iti sunt principiile ,intergitatea morala si demnitatea?De ce sa nu iti dai silinta sa cunosti cu sufletul pe cel de langa tine ...Deschide-ti carapacea ,simte chiar si ce a mai mica vibratie a corpului celui de lanaga tine si lasa teoriile si tendinta spre un realism negativ caci intr-o lume in care totul se schimba cu viteza luminii si unde tot isi pierde pura seminificatie ,pe care starmosii ne-au lasat-o ,avem nevoie de un gram de optimism ,speranta si de ce nu de vointa!Hai sa nu ne mai batem joc si de ce a mai ramas in stare pura ,nemodificata,caci ma uit in jurul meu si ma intristez de chipurile sterse si imbatranite inainte de vreme ale oamenilor,femeilor si barbatilor,copiilor lor abandonati si uitati de unul dintre parinti....si asta de ce? pentru ca numai pune nimeni pret pe sentimente adevarate si toti i-au in batjocura acel "zambet din partea unei persoane dragi".....