Broken

Stiati ca cea mai mare armă ce o poate folosi cineva  impotriva noastra este insasi mintea noastra, agatandu-se ca o prada de indoielile şi incertitudinile care pandesc deja acolo… ma intreb daca in viata asta suntem noi cu adevarat sau traim pentru asteptarile altora... daca suntem cinstiti si deschisi, daca punem sufletul si inima pe tava gasind CURAJUL si INCREDEREAde a ne elibera cele mai profunde secrete, putem fi iubiti cu adevarat vreodata fara a se profita…sau in cele din urmă, suntem imposibili de a fi iubiti???

Ufff increderea asta :(  este un lucru dat dracu si foarte, foarte dificil. Fie ca este vorba in a gasi oamenii potriviti in care sa ai incredere sau ai deja incredere in oamnenii care vor face ceva gresit. Intotdeauna m-am ferit sa am  incredere in inima mea (tot mi s-a intamplat sa o cred de 2 ori) pentru ca este cel mai riscant lucru dintre toate. In cele din urmă, chiar daca nu mi-am invatat lectia, singurul lucru in care pot avea incredere tot eu sunt… Este ca o vina ce i-o reprosez ca nu ma protejeaza.

Pentru mine vinovatia este "a tuff motherfucker". Am incercat candva sa-i intorc spatele, am reusit asta pana cand s-a furisat pe la spatele meu si a inceput sa ma manace de viu. De atunci insa, m-am decis sa fac parte din categoria oamenilor care incearca, se lupta sa-si inteleaga vina si sa si-o expuna  daca-i sunt partasi, si sa nu fug cum o fac altii, departe de vina lor, de constiinta, atat de departe pana nu mai ramane nimic din ea. Pentru mine vina este una din putinile lumini care inca imi lumineaza calea. Desii tot ce vad, aud, sau simt, stiu foarte bine ca asa cum  fara foc nu iese fum si cum orice minciuna are un sambure de adevar tot asa există  două variante pentru fiecare poveste, si două fete pentru fiecare persoană. O fata pe care o dezvaluim celor din jurul nostru si una pe care o tinem ascunsa in interiorul nostru. O dualitate ce tinde sa mentina echilibrul dintre lumina şi intuneric dintre bine si rau (mai multa lumine si mai mult bine). Imi place sa cred ca sunt capabil si reusesc de fiecare data sa ma opresc cu mult inainte de linia ce marcheaza sfarasitul moralitatii.

Exista o veche zicala despre cei care nu invata din trecut ca sunt condamnati sa-l repete, dar cei  dintre noi care refuza sa uite trecutul suntem condamnati sa-l retraim.

In final trecutul va ramne intotdeauna un lucru complicat, gravat pe veci in sufletele noastre!