Pe cand lumea era la inceputuri si omul a inceput sa deprinda primele cuvinte, D-zeu a trimis pe Pamant doua dintre ajutoarele lui. Adevarul a fost primul trims la Est unde soarele rasare, iar Minciuna a fost cea de a doua trimisa la Vest unde soarele apune. Doua ajutoare de incredere trimise sa vada cum se descurca fiecare si daca prin puterea lor de convingere reusesc sa faca printre locuitorii zonei respective un loc mai vesel, mai primitor, mai bun. Avand aceste misiuni fiecare s-a pus pe treaba. Adevarul in calatoria sa de la S-E pana N-E a propavaduit si a invata oamenii ca cel mai corect este sa spui adevarul despre orice.
In cealalta parte, Miciuna calatorind de la S-V pana la N-V si-a propavaduit invatamintele tuturor oamenilor din tinut.
Dupa zeci de ani trecuti, ani ce au dus la indeplinirea misiunii lor, Adevarul si Minciuna sunt chemati de D-zeu sa i se aseze la dreapta lui, sa priveasca impreuna ceea ce au facut in acesti ani pe pamant.
In partea de Est toti locuitorii erau suparati, se uitau cu jind unul la celalalt, nu-si vorbeau, treceau unul pe langa altul fara a-si arunca nici macar o privire.
Adevarul uimit de reactiile oamenilor din tinutul lui, stiind ca spunand adevarul nu vor mai avea niciun secret si vor fi eliberati de povara, ca se vor accepta asa cum sunt, ca doar comunicand sincer relatiiile dintre ei vor dainui vesnic. Furios se uita catre tinutul unde Minciuna si-a impartasit invatamintele. In partea de vest locuitorii erau veseli, se tineau de mana, vorbeau, cantau si dansau.
Vazand toate acestea Adevarul incepe s-o ia la intrebari pe Minciuna.
-Cum de ai reusit sa-i faca pe oameni plini de viata, sa cante, sa danseze...?
Ca miciuna are picioare scurte, ca nu poti trai in minciuna o viata intreaga, ca miciuna aduce numai certuri si necazuri etc.
La care minciuna ii raspunde:
-Nu numai ca i-am facut veseli si plini de viata, dar pe langa miciuna spusa le-am spus si adevarul.
Uimit Adevarul intreaba:
-Cum se poate una ca asta caci numai eu pot spune adevarul?!
Numai tu poti spune adevarul in forma pura, eu nu fac decat sa transpun ce zici intr-o forma mai voalata. Nimeni nu suporta adevarul gol golut, in schimb toti iubesc o minciuna buna. De fapt nu sunt decat un cover al tau. Orice ar fi sunt langa tine si ori de cate ori vei avea nevoie de mine iti voi sari in ajutor.
Te uiti la oamenii din zona ta si vezi persoane care au ajuns sa nu-si mai vorbeasca o viata intrega doar pt ca o persoana le-a spus exact ce gandeste despre un anumit lucru (de cum ii sta parul; de cum ii vine bluza; ca nu a procedat bine cum a reactionat; ca prietena/prietenul nu i se potriveste....) Acesta este adevarul tau si doare al dracului de tare.
Te uiti la oamenii din zona mea si-i vezi mintindu-se, ca sunt altceva decat ceea ce sunt de fapt, ca nu spun adevarul doar ca sa nu-si supere prietenii si sa ramana intr-o relatie de amicitie, sa poata socializa, vezi oameni care se tin de mana si danseaza cu zambetul pe buze de dragul de a nu fi singuri, pt ca lumea lor este o iluzie mai degraba si atat de fragila incat se simt bine in interiorul ei, iar adevarul tau odata acceptat o vor distruge si-i vor face sa sufere.
Cu cat stiu mai putine cu atat sunt mai aproape de adevar, cu cat stiu ma multe cu atat sunt mai aproape de minciuna.
Mintim cand spunem adevarul si spunem adevarul cand mintim!
Si asa Minciuna a devenit partea dulce din amarul nostru adevar.
Din aceasta lume mecanica in care majoritatea merg dupa ceas, munca-acasa, munca-acasa... mi-am luat liber sa fiu atipic, sa-mi regasesc placerea in a face ce-mi place si sa-mi organizez singur timpul ce-l am de petrecut in aceasta viata. Renunt la complexele cai ale maturitatii si ma intorc la simplele cai ale copilariei. 
